Biserica parohială cu hramul „Sf. Nicolae” , este situată în vechiul sat Cracalia (actual Dumeni 1), nume preluat de la fostul proprietar care deţinea moşia satului.
Prin anul 1800, moşia boierului este cumpărată de marele boier grec Neculai Sofian şi soţia sa Ruxandra, care îşi clădesc conac în Cracalia , iar în anul 1851, zidesc lângă curtea lor, biserica cu hramul „Sf. Nicolae”. Conacul nu se mai păstrează în zilele noastre, întrucât i s-a dat foc în timpul regimului comunist.
Planul bisericii este sub formă de navă, compus fiind din naos, pronaos şi altar, iar lipit de corpul bisericii la intrare, este amplasat un pridvor.
Biserica este monumentală şi presupune un plan de construcţie făcut de un arhitect, însă numele acestuia nu este cunoscut.
Catapeteasma bisericii este făcută din lemn de tei, bogat împodobită cu sculpturi, iar într-o inscripţie aflată în partea dreaptă a proscomidiarului, scrisă cu litere chirilice este menţionat: „Această sfântă catapeteasmă s-au lucrat di a lui Dzeu mult păcătos rob: Vasile Machedon, zugravi din Botoşani ce se zice Suliţanu împreună cu trii ascultători: unu Popovici Lişiţeanu calfă şi doi nepoţi Vasile, Gheorghe Tiji Suliţei. Deci aceasta rugăm pi cititori ca să zică cu noi „Glas dumnezeiesc să le dăruiască veşnică împărăţie cerească” 1851 sectembrie 15.”(urmând apoi vii şi morţii familiilor lor).
În anul 1909, biserica a fost restaurată de Costache Enescu, tatăl ilustrului maestru George Enescu, cu toată cheltuiala lui - fiind locuitor al satului de la varsta de 3 ani a compozitorului George Enescu, iar în anul 1943 a fost renovată la exterior cu cheltuiala fostului Guvernământ al Bucovinei şi donaţia maestrului George Enescu în sumă de 11.000 lei.
În anul 1969, pe data de 19 iulie, biserica a fost trăsnită de fulger, afectând o mare parte a edificiului, iar în ultimii ani a avut parte de reparaţii capitale.
Încă şi astăzi, biserica mai poartă numele de „Mănăstire” printre locuitorii satului - denumire preluată din vechime, care din păcate şi-a pierdut în timp originea.
Menţionăm că în sat se mai află o biserică construită din bârne, de dimensiuni mult mai mici, faţă de precedenta, care era „biserica satului” şi care poartă hramul „Sf. Arh. Mihail şi Gavril”.
Şi ea a trecut de-a lungul timpului printr-un incendiu, fiind reconstruită mai apoi pe vechia locaţie de către preotul Vasile. Şi aici au avut loc reparaţii capitale atât în interiorul, cât şi în exteriorul bisericii, actualmente săvârşindu-se slujbe doar în perioada iernii.
În curtea acestei „bisericuţe”- cum este numită de oamenii satului, se află morminte vechi, care însă nu mai poartă nici un semn distinctiv.
Bătrânii satului spuneau că preoţii din trecut învăţau copiii satului să citească din ceaslov şi să cânte la strană.
